Se intampla deseori.
Tot ceea ce simt imi aminteste de tine.
Uneori plang,iar alteori stau si privesc ecranul gol al monitorului.. Nu ma mai pot uita la poza ta. In fiecare noapte ma sufoc,ma ucizi putin cate putin. De cele mai multe ori,deseori..nu mai am aer. Imi este de-ajuns sa-mi amintesc chipul tau,iar mintea imi este inundata de fotografii cu "noi".
Rama de pe birou e batrana. Poza nu se mai incadreaza in ea,pare ca vrea sa scape de acolo,sa plece,sa n-o mai vad.
Tricoul tau larg cu care dorm deseori inca mai miroase a parfumul tau.
De geam se lovesc picaturile mari de ploaie. Vantul loveste cu putere .. si ma doare locul de unde tu lipsesti, partea goala a patului. Lipsesc multe!
Deseori nu stiu cat timp a trecut de cand tu nu mai esti. Deseori ma afund prea tare in vise,iar cand ma trezesc nu pot distinge fictiunea de realitate si mi-e greu sa ma ridic din pat fara sa stiu exact daca am facut-o pentru a ajunge undeva,sau daca am un scop anume in urmatoarele ore.
Totul pare mult prea negru,iar ceea ce numesc eu odihna devine chin. Ore insir de dureri de stomac,de amnezii,de migrene si insistente palavrageli.
Deseori ma intreb: am sa te mai vad vreodata?
Poate fara tine mi-e frica,poate n-o recunosc,dar poate mi-e doar teama s-o recunosc. Da-mi putere sa ies pe usa,sa o inchid,sa cobor scarile,sa ajung la parter si de acolo sa ies in strada,fara sa ma uit inapoi. Da-mi puterea sa mint ca pot zbura si sa-i amagesc pe altii cu niste vise marete. Eu pot face ceva ce altii nu pot,dar nu e vorba de zburat sau de coborit niste amarate scari. E vorba de iubit,si nu pe oricine,ci pe tine!
Adu-mi aminte cum e sa urasti,desi nu pot s-o fac. Te iubesc ...deseori,deseori chiar.
miercuri, 23 iunie 2010
sâmbătă, 19 iunie 2010
Justin Bieber has often answered questions about the type of girls that he likes. With millions of teen age girls around the country hoping to one day meet Bieber, it comes as no surprise that they would like to know what kind of girl that he likes as well. The Bieber Fever is out of control in the US and abroad, and many rumors follow the young man that has taken the world by storm. Bieber has answered all of the questions on multiple occasions.
First of all, he likes girls that are funny. If you can make him laugh, he will undoubtedly like you. He also likes girls that have a great personality, and girls that are not afraid to be themselves, even when they are around him and other famous people. He has also said that he likes girls that he can talk to, and have a real, valuable conversation with when he is with them.
“At the end of the day, when your at dinner, you can look at her all day long but if she can’t talk to you and have a good conversation it’s not really going to be that fun,” says Justin Bieber.
Bieber is obviously looking for a girl with a pretty face, pretty eyes, and a smile the lights up the world. With so many girls vying for his attention, the competition is fierce, but it looks like Bieber has it under control. He is very clear about the type of girls that he likes.
First of all, he likes girls that are funny. If you can make him laugh, he will undoubtedly like you. He also likes girls that have a great personality, and girls that are not afraid to be themselves, even when they are around him and other famous people. He has also said that he likes girls that he can talk to, and have a real, valuable conversation with when he is with them.
“At the end of the day, when your at dinner, you can look at her all day long but if she can’t talk to you and have a good conversation it’s not really going to be that fun,” says Justin Bieber.
Bieber is obviously looking for a girl with a pretty face, pretty eyes, and a smile the lights up the world. With so many girls vying for his attention, the competition is fierce, but it looks like Bieber has it under control. He is very clear about the type of girls that he likes.
miercuri, 16 iunie 2010
Ce este sufletul?
De multe ori auzim cuvantul "suflet". Eu il folosesc foarte des. Sunt convinsa ca si tu,si tu,si tu..toata lumea il foloseste,nu?
Cuvantul "psihi" este unul dintre cele mai grele cuvinte de inteles,e adevarat, in Sf. Scriptura si in literatura crestina in general. De ce? Asta pentru ca..grecii il foloseau cu sens diferit. Astazi, cei mai multi dintre noi inteleg prin cuvantul "suflet" un lucru de neatins, nu e palpabil,dar cu siguranta e ceva ce iese din trupul nostru si paraseste lumea noastra dupa moarte. Nu.
Sufletul este omul,este fiinta umana,este cel care traieste pe pamant cu un scop,este cel care da viata altora mai departe,care se perpetueaza,care iubeste,care practic are sentimente si care se misca. Sufletul este purtatorul existentei. Sufletul inseamna viata,dar nu este si sursa ei,asa cum se credea odata de mult. Trupul e doar casa sufletului care-l transporta oriunde. Nu merge nicaieri,deci ajunge oriunde! E peste tot si doare,se bucura si fura zambete si lacrimi pierdute-n cristale ..
Oare totusi sufletul nu e mai presus decat materia,decat continutul unui corp,decat toate oasele si muschii? Nu e cel ce ofera iubire,locomotie,sentimente in general si altele? Ba da,sufletul e mai presus decat orice!
Omul cu ajutorul sufletului reuseste sa patrunda adanc in secretele lumii exterioare si sa descopere fiecare amanunt aparent insignifiant,dar distruge tot ce inseamna interior..pana si simtirile predispuse la o distrugere constanta.
Ramane intrebarea : ce este sufletul? Imi puteti raspunde,astept mesaje!
Cuvantul "psihi" este unul dintre cele mai grele cuvinte de inteles,e adevarat, in Sf. Scriptura si in literatura crestina in general. De ce? Asta pentru ca..grecii il foloseau cu sens diferit. Astazi, cei mai multi dintre noi inteleg prin cuvantul "suflet" un lucru de neatins, nu e palpabil,dar cu siguranta e ceva ce iese din trupul nostru si paraseste lumea noastra dupa moarte. Nu.
Sufletul este omul,este fiinta umana,este cel care traieste pe pamant cu un scop,este cel care da viata altora mai departe,care se perpetueaza,care iubeste,care practic are sentimente si care se misca. Sufletul este purtatorul existentei. Sufletul inseamna viata,dar nu este si sursa ei,asa cum se credea odata de mult. Trupul e doar casa sufletului care-l transporta oriunde. Nu merge nicaieri,deci ajunge oriunde! E peste tot si doare,se bucura si fura zambete si lacrimi pierdute-n cristale ..
Oare totusi sufletul nu e mai presus decat materia,decat continutul unui corp,decat toate oasele si muschii? Nu e cel ce ofera iubire,locomotie,sentimente in general si altele? Ba da,sufletul e mai presus decat orice!
Omul cu ajutorul sufletului reuseste sa patrunda adanc in secretele lumii exterioare si sa descopere fiecare amanunt aparent insignifiant,dar distruge tot ce inseamna interior..pana si simtirile predispuse la o distrugere constanta.
Ramane intrebarea : ce este sufletul? Imi puteti raspunde,astept mesaje!
Iubesc ?!
Am sacrificat clama mea de par si hainele mele ude ca sa ma pierd in amintirea ta.
Pentru tine m-am dezbracat de pacate si-am jurat credinta iubirii.
Pentru noi am plecat departe si-am incercat sa ma apar de propriile-mi puteri. Acolo talpile mele s-au reintalnit cu apa marii. Scoicile au salutat ca de fiecare data "militareste" si fiecare si-a lasat mai mult sau mai putin amprenta pe picioarele mele in semn de "bun-venit !".
Iarasi am pasit pe plaja,dar asa cum am venit..asa voi pleca. Inainte de-a parasi marea, am sa ma plimb.
Pasesc usor. Cu fiecare pas pe care-l fac mai cade in adierea obisnuita a vantului cate o lacrima. Cu fiecare pas inaintez pe harta..ajung sa completez itinerariul tot si finalizez povestirea.
Ochii-mi vad imagini pline de amintiri vechi, in care personajul principal sunt,bineinteles,eu. Ma gandesc cat de mult am gresit eu si cat de putin altii. La sfarsit plang,atat mi-a mai ramas sa fac. Si nu ajuta,dar pe mine ma trezeste.
Ridic privirea si vad cerul care sta,sta aproape sa se "stinga". In departare se vede soarele apunand. Ma saluta prieteneste si ma mangaie,inca ma mangaie cu razele slabe ce-mi ating plapand obrajii. Imi spune :"nu mai fi suparata,mai mult decat viata copile,iubeste-ti libertatea!"..
Dar eu iubesc si una si alta. Libertatea n-am pretuit-o indeajuns sau deloc,nu m-a invatat nimeni cum. De cand m-am nascut pana acum am invatat sa iubesc fiinte umane,diferitele vietati,sa pretuiesc clipa,momentul,obiectele.. Oare libertatea ce este? O fiinta umana? O vietate oarecare? O clipa? Un moment? Un obiect? Sau e oare o stare a constientului si subconstientului pe care nimic nu o poate egala in simtiri?
Nici eu nu stiu.
Dar...dar de iubit..iubesc?
Am sacrificat un lant de argint pentru a-l ingropa intr-un pamant ud,departe de absolut orice alt lucru legat de mine. L-am lasat acolo si m-am pierdut din nou in vis..si asta pentru ca iubesc un vis! Visul era punctul acela luminos si departat,dar pe care am reusit sa-l ating intr-un sfarsit..Visul era de fapt cel ce nu ma lasa sa traiesc pana cand nu mi-as fi dat seama cu adevarat ca port iubire cuiva,fara sa stiu de ce stateam pe loc,fara sa ma misc,fara sa vorbesc,fara sa raspund,fara sa clipesc,fara sa-mi doresc sa mai treaca timpul nici macar cu o secunda si sa ma afecteze.
Iubesc un vis!
Pentru tine m-am dezbracat de pacate si-am jurat credinta iubirii.
Pentru noi am plecat departe si-am incercat sa ma apar de propriile-mi puteri. Acolo talpile mele s-au reintalnit cu apa marii. Scoicile au salutat ca de fiecare data "militareste" si fiecare si-a lasat mai mult sau mai putin amprenta pe picioarele mele in semn de "bun-venit !".
Iarasi am pasit pe plaja,dar asa cum am venit..asa voi pleca. Inainte de-a parasi marea, am sa ma plimb.
Pasesc usor. Cu fiecare pas pe care-l fac mai cade in adierea obisnuita a vantului cate o lacrima. Cu fiecare pas inaintez pe harta..ajung sa completez itinerariul tot si finalizez povestirea.
Ochii-mi vad imagini pline de amintiri vechi, in care personajul principal sunt,bineinteles,eu. Ma gandesc cat de mult am gresit eu si cat de putin altii. La sfarsit plang,atat mi-a mai ramas sa fac. Si nu ajuta,dar pe mine ma trezeste.
Ridic privirea si vad cerul care sta,sta aproape sa se "stinga". In departare se vede soarele apunand. Ma saluta prieteneste si ma mangaie,inca ma mangaie cu razele slabe ce-mi ating plapand obrajii. Imi spune :"nu mai fi suparata,mai mult decat viata copile,iubeste-ti libertatea!"..
Dar eu iubesc si una si alta. Libertatea n-am pretuit-o indeajuns sau deloc,nu m-a invatat nimeni cum. De cand m-am nascut pana acum am invatat sa iubesc fiinte umane,diferitele vietati,sa pretuiesc clipa,momentul,obiectele.. Oare libertatea ce este? O fiinta umana? O vietate oarecare? O clipa? Un moment? Un obiect? Sau e oare o stare a constientului si subconstientului pe care nimic nu o poate egala in simtiri?
Nici eu nu stiu.
Dar...dar de iubit..iubesc?
Am sacrificat un lant de argint pentru a-l ingropa intr-un pamant ud,departe de absolut orice alt lucru legat de mine. L-am lasat acolo si m-am pierdut din nou in vis..si asta pentru ca iubesc un vis! Visul era punctul acela luminos si departat,dar pe care am reusit sa-l ating intr-un sfarsit..Visul era de fapt cel ce nu ma lasa sa traiesc pana cand nu mi-as fi dat seama cu adevarat ca port iubire cuiva,fara sa stiu de ce stateam pe loc,fara sa ma misc,fara sa vorbesc,fara sa raspund,fara sa clipesc,fara sa-mi doresc sa mai treaca timpul nici macar cu o secunda si sa ma afecteze.
Iubesc un vis!
marți, 15 iunie 2010
When there seems no hope at all !
When there seems no hope at all you should keep on fighting .
When there seems no hope at all I should keep on pretending I do not love you anymore even if this is not the truth.
When there seems no hope at all, everything looks like it`s on the point of dissapearing.
When there seems no hope at all, the world, your world, looks like it`s half asleep.
When there seems no hope at all, do not give up and remember that someone, somewhere is always besides you!
When there seems no hope at all, you feel like u`re incomplete.
So that`s the main reason why I give you love and hope!
When there seems no hope at all I should keep on pretending I do not love you anymore even if this is not the truth.
When there seems no hope at all, everything looks like it`s on the point of dissapearing.
When there seems no hope at all, the world, your world, looks like it`s half asleep.
When there seems no hope at all, do not give up and remember that someone, somewhere is always besides you!
When there seems no hope at all, you feel like u`re incomplete.
So that`s the main reason why I give you love and hope!
sâmbătă, 5 iunie 2010
E vara din nou!!!
E vara din nou, e cald iara.
Cartierul e din ce in ce mai populat, sau cel putin asa mi se pare. Copii ies afara, mingile se lovesc puternic de peretii blocurilor, corzile sunt mai mult decat murdare de la loviturile pe care le sufera atunci cand ating solul, vocile celor mici se aud de la departare, iar eu ma pierd printre toate aceste lucruri incercand sa-mi dau seama cam ce-mi doresc de fapt.
Ies pe balcon cu o cana plina de cafea si lapte in mana si ridic privirea cu o miscare grabita. Privesc in departare la copacii ce-si misca crengile usor in adierea vantului si observ nimic.
E vara din nou! E multa fericire, e multa relaxare, e multa iubire si multa distractie cu prietenii. Serile se lasa usor si ne bucuram din plin de ele, fiecare cum stie mai bine. Baietii profita de sticla miraculoasa de 2L de bere, iar noi fetele de sticla miraculoasa x 2...de Coca-COLAAA.
Vine iar o dimineata frumoasa, obisnuita ca de fiecare data, ma rog, mai mult sau mai putin si totusi e diferita fata de cele trecute. Ne bronzam la o scara de bloc, e natural, e cel mai simplu lucru, dar noi il facem. Soarele ne deranjeaza extrem, nu putem privi deloc mai departe de blocul din fata noastra si totusi ne straduim sa largim raza. Altii aduc ceva rece, un suc, inghetata, orice. Ne racorim si dupa incepe seara.
E vara din nou!
Cartierul e din ce in ce mai populat, sau cel putin asa mi se pare. Copii ies afara, mingile se lovesc puternic de peretii blocurilor, corzile sunt mai mult decat murdare de la loviturile pe care le sufera atunci cand ating solul, vocile celor mici se aud de la departare, iar eu ma pierd printre toate aceste lucruri incercand sa-mi dau seama cam ce-mi doresc de fapt.
Ies pe balcon cu o cana plina de cafea si lapte in mana si ridic privirea cu o miscare grabita. Privesc in departare la copacii ce-si misca crengile usor in adierea vantului si observ nimic.
E vara din nou! E multa fericire, e multa relaxare, e multa iubire si multa distractie cu prietenii. Serile se lasa usor si ne bucuram din plin de ele, fiecare cum stie mai bine. Baietii profita de sticla miraculoasa de 2L de bere, iar noi fetele de sticla miraculoasa x 2...de Coca-COLAAA.
Vine iar o dimineata frumoasa, obisnuita ca de fiecare data, ma rog, mai mult sau mai putin si totusi e diferita fata de cele trecute. Ne bronzam la o scara de bloc, e natural, e cel mai simplu lucru, dar noi il facem. Soarele ne deranjeaza extrem, nu putem privi deloc mai departe de blocul din fata noastra si totusi ne straduim sa largim raza. Altii aduc ceva rece, un suc, inghetata, orice. Ne racorim si dupa incepe seara.
E vara din nou!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)