Deseori

Se intampla deseori.
Tot ceea ce simt imi aminteste de tine.
Uneori plang,iar alteori stau si privesc ecranul gol al monitorului.. Nu ma mai pot uita la poza ta. In fiecare noapte ma sufoc,ma ucizi putin cate putin. De cele mai multe ori,deseori..nu mai am aer. Imi este de-ajuns sa-mi amintesc chipul tau,iar mintea imi este inundata de fotografii cu "noi".
Rama de pe birou e batrana. Poza nu se mai incadreaza in ea,pare ca vrea sa scape de acolo,sa plece,sa n-o mai vad.
Tricoul tau larg cu care dorm deseori inca mai miroase a parfumul tau.
De geam se lovesc picaturile mari de ploaie. Vantul loveste cu putere .. si ma doare locul de unde tu lipsesti, partea goala a patului. Lipsesc multe!
Deseori nu stiu cat timp a trecut de cand tu nu mai esti. Deseori ma afund prea tare in vise,iar cand ma trezesc nu pot distinge fictiunea de realitate si mi-e greu sa ma ridic din pat fara sa stiu exact daca am facut-o pentru a ajunge undeva,sau daca am un scop anume in urmatoarele ore.
Totul pare mult prea negru,iar ceea ce numesc eu odihna devine chin. Ore insir de dureri de stomac,de amnezii,de migrene si insistente palavrageli.
Deseori ma intreb: am sa te mai vad vreodata?
Poate fara tine mi-e frica,poate n-o recunosc,dar poate mi-e doar teama s-o recunosc. Da-mi putere sa ies pe usa,sa o inchid,sa cobor scarile,sa ajung la parter si de acolo sa ies in strada,fara sa ma uit inapoi. Da-mi puterea sa mint ca pot zbura si sa-i amagesc pe altii cu niste vise marete. Eu pot face ceva ce altii nu pot,dar nu e vorba de zburat sau de coborit niste amarate scari. E vorba de iubit,si nu pe oricine,ci pe tine!
Adu-mi aminte cum e sa urasti,desi nu pot s-o fac. Te iubesc ...deseori,deseori chiar.