Mi-e dor..!

Mi-e dor de tine si de noi.
Am nevoie de privirea ta, de caldura corpului tau atunci cand ma strangi in brate, de secundele care par o vescnicie pentru mine alaturi de tine, de dragostea infinita pe care o primeam, de mainile care ma protejau si de noi..noi impreuna.
Spune-mi totusi cand te-ntorci ca sa stiu cand sa plec.

Pentru ...

Pentru verile care au trecut, pentru cola pe care am secat-o din sticlele de 2 litri, pentru prieteniile pe care le-am legat, pentru generala pe care am parasit-o, pentru pragul de care m-am impiedecat prima oara la intrarea in liceu, pentru serile pierdute cu prietenii pana tarziu, pentru distractia ce am intretinut-o timpuri frumoase, pentru aerul domnisoresc si pentru certurile cu fostii, pentru toate astea ma gandesc indeajuns de mult, in profunzime, la ceea ce am fost odata, si anume: copil. Nu am uitat cum e sa fi asa, dar am uitat simplul fapt de "a fi".
In interiorul meu pot muri multe, dar copilaria...niciodata...
Pentru asta, astazi plang, astazi nu fac nimic, astazi doar imi amintesc, astazi zic prompt, concret si clar "nu!".

Simti ce simt si eu?

Simti ce simt si eu? Crezi ca auzi ce aud si eu? Vezi ce vad si eu? Atunci ia-ma de mana si du-ma departe. Intra in mare si ia-ma si pe mine, dar hai sa mergem cat mai in larg, de unde sa ne putem intoarce greu.
Nu ma uita aici, caci daca ma uiti ma voi pierde cu siguranta. Lumea e prea mare iar eu sunt prea mica.
Inima mea e ca un hotel. Nimeni, niciodata, in afara de tine nu a mai pasit vreodata in interiorul lui. Fiecare particica a lui e ca o camera pe care o ocupi tot tu.
Haide canta-mi. As alerga pentru tine fara sa stiu cat timp mi-ar lua, as numara clipele in speranta ca vremea mi-ar creea o iluzie cum ca ziua s-a dus prea repede.
Ia chitara de pe raft, sterge praful de pe ea cu ambele maini. Palmele iti sunt transpirate deci ai sa te murdaresti, dar nu va conta. Acum canta!
Inchide si deschide ochii cu miscari fine, incete. Nu te grabi. Acum uita-te la mine.. zambeste, ti-ar sta mai bine daca ai zambi..Hai sa facem schimb de atingeri.
Coboara scarile casei mele usor si priveste-ma de sus ca si cum mi-ai intinde mana dreapta de acolo si ai dori sa ma iei in brate sa ma duci in camera mea goala. Ne asteapta parfumul de petale, cearseaful curat, pernele catifelate si saltelele aproape intacte.
Vino aici langa mine, priveste si tu pe geam la fel ca si mine, saruta-mi umerii goi, fierbinti si mai saruta-i odata si inca odata si apoi intoarce-te cu spatele la mine. E cald, nu?
Dezbraca-ma incet. Plimba-ti degetele pe spatele meu ud, iar la sfarsit imbratiseaza-ma si hai sa ne pierdem sub patura ce ne inveleste corpurile calde.
Dimineata se termina, dar noaptea incepe din nou. Simti ce simt si eu?

Cand nu esti tu..

Cand nu esti tu...nu mai e nici marea.
Cand nu esti tu...nu mai vad un zambet.
Cand nu esti tu...intreaga mea fiinta piere sub ochii tai,asa de repede precum s-a nascut.
Cand nu esti tu...incetez sa exist si eu.
Cand nu esti tu...mi-e teama, prea multa teama.
Cand nu esti tu...nu-mi ramane decat sa astept si sa ascult linistea ce ma surzeste.
Cand nu esti tu...respiratia mi-e sacadata de amalgamul de sentimente de dor.
Cand nu esti tu...totul in juru-mi pare mort.
Cand nu esti tu...ochii-mi plang cu lacrimi ce se sparg pe umerii prietenilor.
Cand nu esti tu...degeaba mai exista viata.
Cand nu esti tu...degeaba vine urmatoarea primavara.
Cand nu esti tu...nu vad, nu aud, nu vorbesc, nu simt.
Cand nu esti tu...degeaba ma mai trezesc dimineata cu gandul la "noi".
Cand nu esti tu...peretii imi par prea albi iar camera prea goala.
Cand nu esti tu...degeaba privesc pozele cu tine.
Cand nu esti tu...vara e prea scurta.
Cand nu esti tu...zilele-s prea scurte, iar noptile prea lungi.
Cand nu esti tu...exista seri in care cerul mi se pare c-are margini bine definite.
Cand nu esti tu...nu e Nimic.

Fericire

De fiecare data e la fel. Diminetile cand te trezesti nu-ti zambeste nimeni, iar cand incerci sa te ascunzi de cele mai obositoare lucruri pe care urmeaza sa le faci nu-ti iese niciodata figura.
Eu mi-am propus sa las patura subtire, dintr-un voal nemaivazut sa alunece incet-incet pe pielea moale, de abea spalata in atingeri.
Ieri ma gandeam, astazi iar o fac.. ma gandeam ca e adevarat. E adevarat faptul ca trupul nostru nu e decat un vehicul care transporta sufletul. Mintea e doar cealalta parte a inimii. Cu ea gandim, aici intervine ratiunea.
In camera se aprinde lumina si brusc dispare senzatia de teama, pot sa vad tot acum! Deschid ochii dar pleoapele-mi sunt grele si obosite de atatea vise care le-au trecut "pragul" si le-au "muncit".
Intr-un colt al camerei, singura, uitata de ceva timp sta chitara acordata. Canta singura note pe care am avut curaj sa le compun, sa le asez pe hartie intr-o noapte cand copacii din fata geamului murmurau. Probabil crengile lor mi-au fost sursa de inspiratie, le priveam si se miscau in ritmul unei melodii linistitoare. Totul se concentra pe dragoste, o iubire din aceea veche, scrisa si uitata in marile carti.
Nici paharul de pe birou nu se mai misca, asculta cu placere linistea. Apa in urma cu cateva secunde dorea sa se reverse, se clatina in interiorul lui si parca-l muta din ce in ce mai in dreapta. Caietele s-au deschis..isi vorbesc, iar o forta imaginara pare ca le foileteaza intruna.
Mi-as dori sa fiu departe, sa nu mai existe nimic in imprejurul meu, sa fie pustietate, sa fie camp, munte..si iarba multa..sa fie undeva un rau, sa cobor din ora-n ora sa ma scald in apa rece..ea sa ucida caldura si soarele care isi arunca razele pe pamantul negru,negru, incalzindu-l prea tare.
Mi-as dori sa tip, sa tip cat pot de tare, sa ma simt libera, sa alerg, sa-mi scot papucii si sa-i uit, sa-i pierd fara sa vreau exact acolo unde mi-am clatit pentru prima oara umerii arsi, pe langa rau.
Mi-as dori sa nu fiu aici, sa fie..doar..fericire!