Pentru verile care au trecut, pentru cola pe care am secat-o din sticlele de 2 litri, pentru prieteniile pe care le-am legat, pentru generala pe care am parasit-o, pentru pragul de care m-am impiedecat prima oara la intrarea in liceu, pentru serile pierdute cu prietenii pana tarziu, pentru distractia ce am intretinut-o timpuri frumoase, pentru aerul domnisoresc si pentru certurile cu fostii, pentru toate astea ma gandesc indeajuns de mult, in profunzime, la ceea ce am fost odata, si anume: copil. Nu am uitat cum e sa fi asa, dar am uitat simplul fapt de "a fi".
In interiorul meu pot muri multe, dar copilaria...niciodata...
Pentru asta, astazi plang, astazi nu fac nimic, astazi doar imi amintesc, astazi zic prompt, concret si clar "nu!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu