miercuri, 16 iunie 2010

Iubesc ?!

Am sacrificat clama mea de par si hainele mele ude ca sa ma pierd in amintirea ta.
Pentru tine m-am dezbracat de pacate si-am jurat credinta iubirii.
Pentru noi am plecat departe si-am incercat sa ma apar de propriile-mi puteri. Acolo talpile mele s-au reintalnit cu apa marii. Scoicile au salutat ca de fiecare data "militareste" si fiecare si-a lasat mai mult sau mai putin amprenta pe picioarele mele in semn de "bun-venit !".
Iarasi am pasit pe plaja,dar asa cum am venit..asa voi pleca. Inainte de-a parasi marea, am sa ma plimb.
Pasesc usor. Cu fiecare pas pe care-l fac mai cade in adierea obisnuita a vantului cate o lacrima. Cu fiecare pas inaintez pe harta..ajung sa completez itinerariul tot si finalizez povestirea.
Ochii-mi vad imagini pline de amintiri vechi, in care personajul principal sunt,bineinteles,eu. Ma gandesc cat de mult am gresit eu si cat de putin altii. La sfarsit plang,atat mi-a mai ramas sa fac. Si nu ajuta,dar pe mine ma trezeste.
Ridic privirea si vad cerul care sta,sta aproape sa se "stinga". In departare se vede soarele apunand. Ma saluta prieteneste si ma mangaie,inca ma mangaie cu razele slabe ce-mi ating plapand obrajii. Imi spune :"nu mai fi suparata,mai mult decat viata copile,iubeste-ti libertatea!"..
Dar eu iubesc si una si alta. Libertatea n-am pretuit-o indeajuns sau deloc,nu m-a invatat nimeni cum. De cand m-am nascut pana acum am invatat sa iubesc fiinte umane,diferitele vietati,sa pretuiesc clipa,momentul,obiectele.. Oare libertatea ce este? O fiinta umana? O vietate oarecare? O clipa? Un moment? Un obiect? Sau e oare o stare a constientului si subconstientului pe care nimic nu o poate egala in simtiri?
Nici eu nu stiu.
Dar...dar de iubit..iubesc?
Am sacrificat un lant de argint pentru a-l ingropa intr-un pamant ud,departe de absolut orice alt lucru legat de mine. L-am lasat acolo si m-am pierdut din nou in vis..si asta pentru ca iubesc un vis! Visul era punctul acela luminos si departat,dar pe care am reusit sa-l ating intr-un sfarsit..Visul era de fapt cel ce nu ma lasa sa traiesc pana cand nu mi-as fi dat seama cu adevarat ca port iubire cuiva,fara sa stiu de ce stateam pe loc,fara sa ma misc,fara sa vorbesc,fara sa raspund,fara sa clipesc,fara sa-mi doresc sa mai treaca timpul nici macar cu o secunda si sa ma afecteze.
Iubesc un vis!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu